duminică, 13 octombrie 2013
marți, 8 octombrie 2013
"Emo"? Nu, nu emo.
În ultimul timp mă simt din ce în ce mai nehotărâtă, mai neîncrezătoare şi mai inutilă. Colega mea de banca ar râde de mine şi mi-aş spune ca mă transform într-o "emo". Aş râde şi eu. Nu, nu am de gând să devin vreo persoană care să poată fi încadrată în acea categorie de oameni (apropo, mai există "moda" asta?). Şi totuşi, nu mai ştiu ce am scris în postarea anterioară legată de alegerile mele în materie de facultate, dar cer e că am de gând să mă apuc de cursuri de arhitectură. Săptămâna viitoare o să mă întâlnesc cu o cunoştinţă, un arhitect. Ca să mă pună în temă şi să-ş dea cu părerea în legătură cu mine şi cu desenele mele. Ce-o ieşi, o ieşi.
marți, 1 octombrie 2013
sâmbătă, 28 septembrie 2013
Skyfall quotes
[Bond enters the interrogation room to take his psychological test]
Doctor Hall: I'd like to start with some simple word associations. Just tell me the first work that pops into your head. For example, I say, "Day" and you might say...
James Bond: Wasted.
Doctor Hall: Agent.
James Bond: Provocateur.
Doctor Hall: Woman?
James Bond: Provocatrix.
Doctor Hall: M.
James Bond: Bitch.
[M sighs from the other side of the interrogation room]
Doctor Hall: Gun.
James Bond: Shot.
Doctor Hall: Murder.
James Bond: Occupation.
Doctor Hall: Country.
James Bond: England.
Doctor Hall: Skyfall.
[Bond suddenly pauses]
Doctor Hall: Skyfall.
[Continued pause]
James Bond: Done.
[Bond walks out]
vineri, 27 septembrie 2013
Nu renunta niciodata!
1. Winston Churchill a rămas repetent în clasa a şasea și a pierdut toate competițiile electorale pentru funcții publice până când, la vârsta de 62 de ani, a devenit prim-ministru. Mai târziu, avea să scrie: “Nu renunța niciodată. Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mic, măreț sau neînsemnat. Nu renunța niciodată cu excepţia cazurilor în care o faci pe considerente de onoare sau de bun simţ Niciodată, niciodată, niciodată – nu renunța niciodată.”
2. Thomas Edison era considerat de către profesorii săi “prea prost pentru a învăța ceva”. A fost concediat de la primele două locuri de muncă pentru ca era “neproductiv”. Ca inventator, a avut 1.000 de încercări nereuşite până să inventeze becul. Când un reporter l-a întrebat “Cum v-aţi simţit eșuând de 1.000 de ori?”, Edison a răspuns: “Nu am eșuat de 1000 de ori, ci becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi”.
3. Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta 4 ani şi nu a citit până la 7 ani. Părinţii au crezut era debil mintal, iar unul dintre profesori l-a descris ca fiind “lent la minte, pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat din şcoală şi i-a fost refuzată admiterea la Scoala Politehnică din Zurich.
4. Louis Pasteur a fost un elev mediocru, iar la lucrarea de licenţă s-a clasat pe locul al cincisprezecelea din 22 de studenți la chimie.
5. Henry Ford a dat faliment de cinci ori înainte de a reuşi cu Uzinele Ford.
6. Walt Disney a fost concediat de către un editor de ziar deoarece era “lipsit de imaginaţie şi de idei bune”. A dar faliment de mai multe ori înainte de a construi Disneyland.
7. Fred Astaire a fost catalogat astfel de către directorul MGM în fața căruia, în 1933, a dat primul test: “Nu poate juca. Nu poate cânta. Uşor chel. Poate dansa puțin”. Mai târziu, avea să spună: “Cu cât urci mai sus în carieră, cu atât îți sunt permise mai multe greșeli. Iar odată ajuns în vârf, dacă faci suficiente greșeli, acesta este considerat a fi stilul tău”.
8. Sidney Poitier a fost “răsplătit” astfel de către directorul de casting după prima sa audiție: “De ce nu te oprești din a face oamenii să își piardă timpul și nu te duci să te faci spălător de vase sau ceva?”. A fost momentul în care, îşi aminteşte Poitier, a decis să își dedice viaţa actoriei.
9. Charlie Chaplin a fost iniţial respins de către şefii de la Hollywood pentru că pantomima sa a fost considerată “un nonsens”.
10. Beethoven mânuia penibil vioara, iar profesorul său a spus despre el că “nu există nicio speranţă să devină compozitor”.
11. Van Gogh a vândut doar o singură pictură în timpul vieţii sale. Şi chiar și aceasta surorii unuia dintre prietenii săi. Acest lucru nu l-a oprit să continue să picteze peste 800 de lucrări.
12. Rodin era considerat cel mai slab elev din școală, iar tatăl său s-a exprimat tranșant: “Am un idiot drept fiu”. A fost respins de trei ori la admitere la Ecole des Beaux-Arts.
13. Stravinsky a fost a izgonit din Paris de către critici și de către publicul furios după premiera operei “Încoronarea primăverii”.
14. Jack London a primit şase sute de respingeri din partea editorilor înainte de a vinde prima sa poveste.
15. Jerry Seinfeld “a înghețat” pe scena clubului în care a avut loc prima sa reprezentație și nu a fost capabil să scoată vreun cuvânt. Batjocorit de public, a revenit noaptea următoare şi și-a terminat numărul în aplauze frenetice.
joi, 26 septembrie 2013
And I'm looking for a miracle
Dacă m-ar fi întrebat cineva acum o săptămână ce vreau să fac, aş fi spus "Dreptul.". Dar, de vreo patru zile cu greu reuşesc să adorm când mă bag în pat, seara. Iar asta nu mă prea ajută, pentru că anul ăsta sunt dimineaţa (mii de blesteme) şi trebuie să fiu odihnită în condiţiile în care mă scol la 6:40. Nu cred că am mai fost de mult timp stresată în adevăratul sens al cuvântului - acum este vorba despre viitorul meu şi despre ceea ce se presupune că o să am şi de a cărui roade o să mă bucur. Am mai scris o postare in genul ăsta şi acum, recitind-o îmi dau seama că m-am schimbat într-un fel.
Ideea porneşte de la faptul că am primit o întrebare pe ask care sună cam aşa Hei, here's a good question, o trasatura definitorie a caracterului tau. Care e? Iar răspunsul meu este Okay, pai, aceea ar fi franchetea. Sunt o persoana care iubeste adevarul si sunt de parere ca trebuie spus indiferent de situatie - caci mai exista si vorba "Minciuna are picioare scurte". Asta astept si eu de la ceilalti. De aceea, sunt nevoita cateodata sa "trag" de colegele mele ca sa imi spuna, spre exemplu, ce e rau la un desen pe care l-am facut, ce li se pare lor ca e in neregula la el. Am mentionat lucrul asta, caci este unul relativ recent. Nu spun ca adevarul nu doare - chiar si eu am fost ranita de nenumarate ori, insa sustin cu tarie faptul ca esti mult mai de ajutor daca spui lucrurilor pe nume. Nu neg faptul ca uneori dau dovada de insensibilitate si-i ranesc pe cei din jur desi nu imi doresc acest lucru. Dar asta tine de alt lucru, asa ca... ^.^
Şi acum vine întrebarea: Cum aş putea eu să apăr un criminal/violator/hoţ, pentru că sunt mai mult decât sigură că aş fi nevoită să fac şi asta. Aşa că mintea mea parcă s-a trezit la viaţă şi a început să lucreze intens, căci mă tot gândesc la fel de fel. Buun, în urmă cu vreo săptămână-două am vorbit cu o tipă care mi-a spus că a început să se pregătească pentru admiterea la Arhitectură. Şi mi-a tunat o idee. Dacă vreau şi eu să fac asta. Pe la 14-15 ani am cochetat cu pictura, însă din cauza insuficienţei timpului pentru pregătirea materiei de şcoală/liceu, am abandonat, (Ştiţi cât de rău îmi pare în clipa asta? Nu pot explica în cuvinte.) Aşa că, am reluat legătura cu fosta mea profesoară de desen şi i-am cerut părerea. M-a lămurit şi, parcă m-aş fi aşteptat la un astfel de răspuns, că este prea târziu ca să mă mai apuc de cursuri pentru arhitectură. Dar mi-a sugerat alte secţii în cadrul Unarte/Arhitectură. Şi m-am hotărât asupra design-ului grafic. Din moment ce se ocupă şi cu copertele cărţilor sunt de părere că tocmai sunt pe cale să încerc drumul spre Paradis ^o^ DAR! există şi un "dar", bineînţeles - dacă nu intru. În acest moment, posibilităţile mele de a intra la Unarte e infimă - sau asta consider eu, din moment ce nu am reuşit să mă văd cu un profesor. Tot fosta mea profă mi-a promis că mă pune în legătură cu un cadru didactic din cadrul facultăţii cu care aş putea să mă pregătesc. Aştept cu nerăbdare email-ul ei.
Şi totuşi, dacă nu intru? Ce dracu' aş putea face cu viaţa mea? M-am gândit la facultatea de Istorie ca backup, căci se intră pe bază de dosar şi eu dau şi BAC-ul la istorie şi plănuiesc să iau o notă mare, aşa că presupun că aş avea şanse să intru. În plus mă duc cu o prietenă (ultra-mega-super obsedată de tot ce înseamnă istorie), aşa că nu aş fi singură în deşert. Dar nici nu aş şti ce să fac mai departe.
Bunica mea are o vorbă: Le aranjează Dumnezeu pe toate, nu-ţi face griji! Tare mi-aş mai dori să aflu şi eu ce mi-a pregătit El.
Şi ca să-mi închei prelegerea, I have a new obsession ^.^ Că tot e potrivită melodia...
Ideea porneşte de la faptul că am primit o întrebare pe ask care sună cam aşa Hei, here's a good question, o trasatura definitorie a caracterului tau. Care e? Iar răspunsul meu este Okay, pai, aceea ar fi franchetea. Sunt o persoana care iubeste adevarul si sunt de parere ca trebuie spus indiferent de situatie - caci mai exista si vorba "Minciuna are picioare scurte". Asta astept si eu de la ceilalti. De aceea, sunt nevoita cateodata sa "trag" de colegele mele ca sa imi spuna, spre exemplu, ce e rau la un desen pe care l-am facut, ce li se pare lor ca e in neregula la el. Am mentionat lucrul asta, caci este unul relativ recent. Nu spun ca adevarul nu doare - chiar si eu am fost ranita de nenumarate ori, insa sustin cu tarie faptul ca esti mult mai de ajutor daca spui lucrurilor pe nume. Nu neg faptul ca uneori dau dovada de insensibilitate si-i ranesc pe cei din jur desi nu imi doresc acest lucru. Dar asta tine de alt lucru, asa ca... ^.^
Şi acum vine întrebarea: Cum aş putea eu să apăr un criminal/violator/hoţ, pentru că sunt mai mult decât sigură că aş fi nevoită să fac şi asta. Aşa că mintea mea parcă s-a trezit la viaţă şi a început să lucreze intens, căci mă tot gândesc la fel de fel. Buun, în urmă cu vreo săptămână-două am vorbit cu o tipă care mi-a spus că a început să se pregătească pentru admiterea la Arhitectură. Şi mi-a tunat o idee. Dacă vreau şi eu să fac asta. Pe la 14-15 ani am cochetat cu pictura, însă din cauza insuficienţei timpului pentru pregătirea materiei de şcoală/liceu, am abandonat, (Ştiţi cât de rău îmi pare în clipa asta? Nu pot explica în cuvinte.) Aşa că, am reluat legătura cu fosta mea profesoară de desen şi i-am cerut părerea. M-a lămurit şi, parcă m-aş fi aşteptat la un astfel de răspuns, că este prea târziu ca să mă mai apuc de cursuri pentru arhitectură. Dar mi-a sugerat alte secţii în cadrul Unarte/Arhitectură. Şi m-am hotărât asupra design-ului grafic. Din moment ce se ocupă şi cu copertele cărţilor sunt de părere că tocmai sunt pe cale să încerc drumul spre Paradis ^o^ DAR! există şi un "dar", bineînţeles - dacă nu intru. În acest moment, posibilităţile mele de a intra la Unarte e infimă - sau asta consider eu, din moment ce nu am reuşit să mă văd cu un profesor. Tot fosta mea profă mi-a promis că mă pune în legătură cu un cadru didactic din cadrul facultăţii cu care aş putea să mă pregătesc. Aştept cu nerăbdare email-ul ei.
Şi totuşi, dacă nu intru? Ce dracu' aş putea face cu viaţa mea? M-am gândit la facultatea de Istorie ca backup, căci se intră pe bază de dosar şi eu dau şi BAC-ul la istorie şi plănuiesc să iau o notă mare, aşa că presupun că aş avea şanse să intru. În plus mă duc cu o prietenă (ultra-mega-super obsedată de tot ce înseamnă istorie), aşa că nu aş fi singură în deşert. Dar nici nu aş şti ce să fac mai departe.
Bunica mea are o vorbă: Le aranjează Dumnezeu pe toate, nu-ţi face griji! Tare mi-aş mai dori să aflu şi eu ce mi-a pregătit El.
Şi ca să-mi închei prelegerea, I have a new obsession ^.^ Că tot e potrivită melodia...
miercuri, 25 septembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)