Recenzie #6: "Minciuna" de Andrew Wilson

Când acceptă în Veneţia slujba de asistent al scriitorului izolat Gordon Crace, Adam Woods nu bănuieşte că va sfârşi prin a scrie biografia lui Crace. Şi nici nu se aşteaptă la asemănarea stranie dintre el şi fostul chiriaş al lui Crace, care murise în condiţii misterioase cu zeci de ani în urmă. Însă când dorinţa sa de a scrie o carte despre viaţa lui Crace se transformă într-o obsesie care îl va duce de la canalele murdare ale Veneţiei până în sălile unei mari şcoli publice engleze, începem să avem senzaţia tulburătoare că Adam nu e deloc ceea ce credem noi...

 

Romanul spune povestea zbuciumului permanent cu care se confruntă mintea şi sufletul unui scriitor încă de când îşi descoperă harul şi până închide ochii pentru vecie.

Adam Woods este, din punctul meu de vedere, un personaj haotic, a cărui personalitate este tot mai greu de descifrat pe măsură ce înaintăm cu lectura. În ciuda împotrivirii părinţilor, pleacă la Veneţia să dea lecţii de engleză băiatului unei familii italiene şi, în paralel, să lucreze la viitorul său roman. Dar lucrurile iau o întorsătură neaşteptată şi, curând, Adam devine asistentul bătrânului scriitor Gordon Crace. Şi de aici începe adevărata poveste, pentru că Adam se trezeşte în mijlocul unei enigme ce-l bântuie pe Crace de mai bine de treizeci de ani, iar, inevitabil, curiozitatea înnăscută a băiatului îl împinge spre inițierea unei anchete proprii.

Cartea este structurată în trei capitole, în care naraţiunea subiectivă decurge lin, încă de la primele pagini. Situaţia se schimbă abia în ultimile cinci file, când atât cititorul, cât şi Adam, trăiesc singura fărâmă de dinamism care le este oferită pe întreg parcursul romanului.

„Să citeşti Minciuna e ca şi când te-ai plimba pe podeaua mişcătoare a unei case bântuite dintr-un parc de distracţii.” (Val McDermid)

Poate fi adevărat, însă numai dacă te referi la firul narativ, nu şi la stilul specific britanicilor. În genere, de câte ori am citit un roman scris de un englez, m-am pregătit să caracterizez opera cu un singur cuvânt – sec. Şi regula se aplică şi aici, numai că lui Wilson i-a reuşit „povestea” întortocheată, încadrând astfel romanul în categoria thriller psihologic.

O singură frază mi s-a părut cu adevărat memorabilă, şi anume:

„Moartea are zece mii de uşi prin care să iasă oamenii.”

Recenzie #5: "Detectivul Alex Cross" de James Patterson

Alex Cross era o stea în ascensiune în poliţia din Washington, D.C. când un necunoscut i-a împuşcat soţia, pe Maria, chiar în faţa lui. A renunţat la răzbunare când şi-a dat seama că trebuie să se ocupe de copiii lui, care rămăseseră fără mamă. Peste ani, Alex face o schimbare în viaţa lui. După ce pleacă din FBI, lucrează din nou ca psiholog. Viaţa lui alături de cei dragi pare să fie din nou în ordine. Are chiar şansa de a-şi face o prietenă. Dar apoi, fostul partener al lui Alex, John Sampson, îi cere o favoare. Este pe urmele unui violator în serie, unul al cărui mod brutal de operare include ameninţarea victimelor cu fotografii terifiante. Cross şi Sampson au nevoie de declaraţiile acestor femei pentru a-l putea prinde pe violator, dar victimele refuză să le dezvăluie ceva despre agresor. Când unul dintre cazuri sugerează o legătură cu moartea Mariei, Alex ar putea avea ocazia de a-l prinde pe uciga­şul soţiei sale. Va avea oare şansa de a face în sfârşit dreptate? Sau este vorba doar despre obsesia lui?  Romanul a fost ecranizat în 2012.

Scris cu aceeaşi măiestrie ca şi restul romanelor din serie, „Detectivul Alex Cross” reuşeşte să doboare standardul de suspans cu care am fost obişnuiţi până acum.

Fiind al doisprezecelea roman din seria „Alex Cross”, ne sunt prezentate evenimente ce fac parte din trecutul fostului agent FBI, a cărui viaţă încă este marcată de dezastrul dispariţiei timpurii a soţiei sale. Cariera lui Cross era în plină ascensiune, fusese supranumit „Ucigaşul de Dragoni”, iar familia era pe cale să i se îmbogăţească, în curând, cu încă un membru. Dar într-o seară, în timp ce îşi îndeplinea atribuţiile de soţ iubitor, luându-o pe Maria de la serviciu, un necunoscut a împuşcat-o. De când și-a dat ultima suflare în braţele sale, Cross a devenit o umbră, singurul motiv pentru care merita să trăiască fiind cei trei copii. În paralel ne este relatată şi viaţa lui Michael Sullivan, poreclit şi „Măcelarul”, om al Mafiei şi care se face vinovat de o serie de violuri şi crime înfăptuite cu sânge rece.

La zece ani după moartea soţiei sale, Alex Cross vestea că un proaspăt „client” de-al FBI-ului are informaţii în legătură cu identitatea criminalului. Însă lui Cross, în momentul în care întră în incinta închisorii, îi ajunge la urechi vestea că posibilul informator şi-a găsit sfârşitul mai repede decât şi-ar fi propus.

Din acel moment, începe o cursă contra cronometru, de care îi este frică lui Cross, dar în pofida acestui lucru, este implicat. Să fie Măcelarul ucigaşul Mariei, sau cineva, după zece ani, încă îi urmăreşte mişcările din umbră?

Naraţiunea evoluează pe două planuri: subiectivă, venită din partea lui Cross şi obiectivă, ce urmăreşte pas cu pas activitatea Măcelarului. În ciuda stilului uşor grăbit al lui James Patterson, acesta reuşeşte în cele din urmă să creeze un personaj cu trăsături fine de caracter, ce nu se poate compara cu relicvele ce s-au numit odată „detectivi” şi din care nu a mai rămas decât numele. Alex Cross este pe de-o parte tipul profesionist, capabil să soluţioneze cu succes fiecare problemă ce i se iveşte în cale, iar de cealaltă parte, un familist convins, reuşind să se rupă de problemele din afară şi să fie un tată adevărat.

Finalul romanului nu a fost o surpriză pentru mine, cititoare fidelă a lui Patterson, însă pe voi, mai mult ca sigur, vă va convinge să deveniţi fan al stilului autorului:

„Apoi telefonul sună ca o alarmă şi sar repede şi mă grăbesc în hol. Îl iau de pe suportul şubred.

-         Reşedinţa familiei Cross, răspund eu, în spiritul zilei.

-         A avut loc o crimă, aud şi simt un gol în stomac.

Aştept un moment înainte să zic ceva.

-         De ce mă sunaţi pe mine? Întreb eu.

-         Pentru că eşti doctorul Cross, iar eu sunt criminalul.”

Recenzie #4: "Numere" de Rachel Ward

 

Atunci când vezi numerele tuturor, viaţa nu este uşoară. Jem nu a ştiut întotdeauna ce înseamnă acele numere, însă acum patru ani, moartea mamei sale în urma unei supradoze de heroină a făcut ca totul să fie mai clar. Numărul pe care Jem îl vede atunci când priveşte pe cineva în ochi nu este nimic altceva decât data morţii acelei persoane. Nu e de mirare că Jem a dus o viaţă de izolare până să îl cunoască pe Spider, un băiat cu totul haotic, dar care e dispus să lupte pentru ea. În timpul unei excursii la Londra, Jem vede moartea în ochii unor turişti, chiar în acea zi. Groaza care o cuprinde odată cu această realizare o face să fugă cât mai departe de acel loc, însă decizia pripită îi propulsează atât pe ea, cât şi pe Spider în capul listei de suspecţi ai atacului terorist ce a urmat imediat. Un thriller de debut captivant, îndrăzneţ, cu un final complet imprevizibil.

 

Rachel Ward debutează în forţă cu un roman menit să te pună pe gânduri încă de la prima pagină citită. Autoarea creionează o lume în care, mai mult ca sigur, niciunul dintre noi nu s-ar dori să se afle, o lume care abundă în sărăcie, întâmplări nefericite, afaceri ilegale şi finaluri triste.

Jem are cincisprezece ani şi, de la moartea mamei sale încearcă să ducă o viaţă mai bună. Dar se pare că toate lucrurile sunt împotriva ei – inclusiv ea însăşi. Jem este specială, în ciuda faptului că ea refuză să creadă acest lucru. Dar special nu înseamnă întotdeauna ceva bun, nu? Când priveşti pe cineva în ochi, încerci să descoperi ce fel de om este, însă Jem reuşeşte să le vadă data în care îşi vor găsi sfârşitul în această lume. Alături de Spider, un adolescent de culoare, hiperactiv, înalt de 1,90 m, trăieşte aventura vieţii sale – ia parte la un atac terorist, amândoi se află în capul listei de suspecţi, fuge de poliţie şi în acelaşi timp şi de bărbatul cu faţa tatuată, omul de încredere al celui de la care Spider a furat o sumă consistentă de bani. Sfârşitul, deşi poate părea previzibil, reprezintă, de fapt, începutul unei noi aventuri, ce este relatată în cel de-al doilea roman al trilogiei.

Fiind vorba de naraţiune subiectivă, ne este permis să înţelegem mai bine viaţa lui Jem şi, totodată, să luăm direct parte la destinul cu care se chinuie fata.

„ Te obişnuieşti cu cineva, ba începe să-ţi placă, apoi pleacă. În cele din urmă toţi pleacă.”

Fiind povestită din perspectiva unei puştoaice de cincisprezece ani, limbajul nu este unui greu de descifrat, nelipsind totodată şi replicile pline de umor, specifice cărţilor în acest gen.

În ciuda faptului că se încadrează în categoria Young Adult, „Numere” reuşeşte să distrugă barierele impuse şi să treacă uşor şi în genurile thriller şi romance.  Încercările lui Jem de a schimba destinul pecetluit al prietenului său, răsturnările de situaţie prin care trec cele două personaje, precum şi impresia permanentă că nimic nu are să se îmbunătăţească fac ca acest roman să se încadreze în categoria acelora ce sunt capabile să binedispună orice cititor dornic să părăsească, pentru câteva sute de pagini, monotonia de zi cu zi.

Vând/schimb cărţi

Lista este actualizată în fiecare lună.

Preţurile sunt negociabile pe cât se poate :) Toate cărţile sunt în stare foarte bună - le-am citit şi apoi le-am trântit pe raft, dar dacă vreţi, fac poze.

Razboiul Z de Max Brooks (Editura Trei, 2013) 28 lei

Mobilul de Stephen King (Editura Nemira, 2006) - 12 lei

Salem's Lot de Stephen King (Editura Nemira, 2007) - 15 lei

Povestea lui Lisey de Stephen King (Editura Nemira, 2007) - 15 lei

Cinci piste false de Dorothy L. Sayers (Editura Nemira, 2007) - 10 lei
Raţiuni criminale de Patricia Cornwell (Editura Nemira, 2007) - 8 lei

Gossip Girl. Ştiu că mă iubiţi. de Cecily von Ziegesar (Editura Nemira, 2005) - 5 lei

Tornadele Timpului  de Jeanette Winterson (Editura Rao, 2006) - 15 lei

Abel Sanchez  de Miguel de Unamuno (Editura All, 2012) - 10 lei

Nostradamus - Mistersul cadranelor pierdute de Mario Reading (Editura Litera, 2009) 10 lei

Obiecte ascuţite de Gillian Fynn (Editura Tritonic, 2008) - 10 lei
Cutia cu fantome de Joe Hill (Editura Tritonic, 2008) - 10 lei

Oraşul gravat de K. J. Bishop (Editura Tritonic, 2006) - 8 lei

 

Linii de falie de Nancy Huston (Editura Leda, 2009) - 15 lei
Un cuib de nobili de I.S. Turgheniev (Editura Leda, 2010) - 10 lei

Ramses - Un templu pentru veşnicie II  de Christian Jacq (Editura Allfa, 2004) - 5 lei

Specht şi fiul de Willem Jan Otten (Editura Humanitas, 2011) - 8 lei
 

Fructele pasiunii de Daniel Pennac (Editura Polirom, 2004) - 10 lei

Tara Duncan #1 de Sophie Audouin-Mamikonian (Editura Corint, 2007) - 20 lei

Rug şi flacără de Eugen Uricaru (Editura Lider, 2006) - 10 lei

Accept la schimb (aproape) orice :)
- de preferat:

carti in limba engleza
primul volum din Jocurile Foamei
Fericirea începe azi de Jamie McGuire 
Spulberă-mă de Tahera Mafi
Mare Tranquillitatis de Katja Millay



Pentru detalii sau poze, aici e mail-ul meu blood_ties13@yahoo.com sau lăsaţi comentariu la postare.

Recenzie #3: "Divergent #1" de Veronica Roth

 O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI HOTĂRĂŞTE PRIETENII

O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI DEFINEŞTE IDEALURILE

O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI DETERMINĂ CREDINŢA – PENTRU TOTDEAUNA

O SINGURĂ ALEGERE
TE POATE TRANSFORMA RADICAL

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.
În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfîşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

Pam, pam, pam, paaaaaam! Ei bine, în ciuda faptului că am impresia că sunt singura fiinţă din categoria mea de vârstă care încă nu a citit această carte până acum, nu este aşa. Prietenele mele o pot demonstra :))

Nu o să încep cu o prezentare a acţiunii, căci ce trebuie de ştiu la început se află tocmai în descrierea de mai sus, aşa că mă voi raporta la personajele care mi-au atras atenţia în mod special. Bineînţeles, cap de listă este Four (nu-i dau şi adevăratul nume, căci îmi stric buna dispoziţie - mda, a stricat tot farmecul bunăciunii) care pur şi simplu m-a dat pe spate în primele trei sferturi ale cărţii. Bad-ass în toată regula - aş dori şi eu unul prin jurul casei - este tipul dur şi misterios care îţi atrage atenţia fie şi numai dacă îşi drege vocea pe lângă tine. Sau cel puţin asta a fost prima impresie, după cum am mai zis, până la un moment dat. Personajul a avut un impact destul de puternic asupra vieţii mele de biet muritor.

Riscând să mă întind mai mult decât trebuie şi să-mi dau drumul la gură, trec la Tris. Ei bine, întreaga serie (presupun că şi al treilea volum va fi asemenea primelor două) este povestită din perspectiva ei, ceea ce m-a descurajat în primă instanţă. Relaţiile de scurtă durată dintre mine şi o astfel de naraţiune m-au descurajat în privinţa acestui tip de literatură. Însă, de curând am ajuns să-mi schimb părerea. Tris este tipul personajului feminin ideal – deşi pare slabă, are un caracter puternic care o ajută să treacă cu brio prin problemele ce o înconjoară şi pe deasupra capătă şi o bunăciune! Nu e corect! Să fiu a naibii de este! :( În fine...

Deşi am citit păreri cum că prima jumătate a cărţii este plictisitoare, iar abia în a doua parte începe „acţiunea”, mă opun cu vehemenţă. Risc să dau drumul la polemici care mai de care, dar asta e. :)) Stilul este uşor de citit, descrierea este atât cât este nevoie (Doamne ajută!) şi mor de curiozitate să aflu cum se termină şi volumul doi. M-am apucat de el şi cred că voi reveni cu o recenzie weekend-ul viitor. Ţin minte că, parcă acum cateva luni, când nu ştiam cu ce se mănâncâ Divergent am citit nişte lucruri naşpa în legătură cu Four – cum că ar fi vreun trădător său ceva de genu’. Ei, ei, ei... să nu-l prind, că-l iau acasă şi-l smotocesc! Poa’ să vină Tris cu toţi Neînfricaţii din lume! 

  5/5

True.

A'meu, a'meu, a'meu :o3

Trebuie, dar TREBUIE să îmi cumpăr cartea asta (bine, plănuiesc să-mi cumpăr şi "Le Morte D'Arthur" şi "Domnişoara Einstein" şi... o.O)

"Toti cititorii fideli ai romanelor-thriller stiu cine e Hannibal Lecter si se infioara la auzul numelui sau. Dar ne-am inchipuit vreodata ca mefistofelicul criminal ar putea avea si o versiune feminina? Daca Lecter era cultivat si spiritual, Gretchen Lowell, inspaimantatorul personaj principal din romanului lui Chelsea Cain e pe cat de frumoasa, pe atat de inteligenta. La fel ca protagonistul din Tacerea mieilor, si ea isi gaseste un pandant - aici, in persoana detectivului Archie Sheridan. Dupa ce omorase doua sute de persoane si „castigase” titulatura de criminal(a) in serie, Gretchen merge pana la a rapi detectivul care se afla pe urmele ei si a-l supune la cazne inimaginabile. Extragerea splinei fara anestezie e una dintre ele.
Daca ar fi doar atat, ar fi banal! Dupa toate torturile pe care i le administreaza, nu il omoara, ci - mai mult - il salveaza cand acesta ajunge intr-un punct critic, lasandu-se pe sine sa fie prinsa de catre politie. Archie Sheridan se indragosteste intr-un mod obsesional de ea, in acelasi timp anchetand un caz asemanator cu ceea ce i s-a intamplat lui. Sa mai spunem si ca autoarea, Chelsea Cain, era insarcinata cand a inceput sa scrie romanul?!"


AMIN! Cum de n-am dat de ea pană acum?... 
 

Quote "Sălaşul morţii" de Stephen Booth

Mi se pare de-a dreptul genială bucata asta. Aşa începe romanul şi se continuă în următoare pagini...

În curând va avea loc o crimă. S-ar putea petrece în următoarele câteva ore. Am putea să ne sincronizăm ceasurile şi să începem numerotarea inversă a minutelor rămase. Ce şansă, să poţi înregistra scurgerea unei vieţi, să o poţi urmări până în ultimul  moment - o clipă perfectă - când existenţa devine nimic, când spiritul se desprinde de trup.
Sfârşitul este întotdeauna atât de aproape, nu-i aşa? Destinul pândeşte la picioarele noastre, ca un şobolan în canal. Stă agăţat într-un colţ al camerei, ca un păianjen pe pânza lui, aşteptând momentul potrivit. Şi în clipa morţii noastre există deja adânc în noi. E o fantomă întunecată, la limita viselor noastre, o povară acre ne trage de picioare, o şoaptă în ureche la cea mai înaintată oră din noapte. Nu o putem atinge şi nici vedea. Dar cu toate astea, ştim că este acolo.
Şi totuşi... poate că voi aştepta şi că mă voi bucura de aşteptare. Se spune că asta-i numai jumătate din plăcere, nu-i aşa? Aşteptarea şi planificarea, fiorul pur al expectativei. Ne putem lăsa imaginaţia să zburde, ca un câine pe urma vânatului, cu nările fremătând şi cu limba scoasă de bucurie. Minţile noastre pot simţi şi adulmeca sângele. Putem închide ochii şi putem inspira aroma.
Eu îl pot simţi chiar acum, tu nu? E atât de puternic, atât de dulce. Atât de imprevizibil. Este parfumul morţii. [...] Nu era Sigmund Freud cel care spunea că fiecare fiinţă are un instinct al morţii? În fiecare persoană răul Thanatos duce o luptă nesfârşită cu Eros, instinctul vieţii. Şi, potrivit lui Freud, răul este întotdeauna dominant. 
Viaţa este interconectată cu moartea. Crima este impulsul nostru natural. Întrebarea nu este dacă vom ucide, ci cum o vom face. Inteligenţa ar trebui să rafineze instinctul primar, să-l îmbogăţească prin existenţa motivaţiei şi a scopului.

Recenzie #2: "Fata de hârtie" de Guillaume Musso

În ciuda faptului că am citit cartea acum vreun an, o sa încerc să-i fac o recenzie bună! :D


Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat in pana de inspiratie. Billie este o tanara frumoasa si rebela, cu un simt al umorului neobisnuit. Dar mai e un amanunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. Intr-o noapte, cand el se afla pe buza prapastiei, ea prinde viata. Si ii aduce o veste tulburatoare: daca el nu mai scrie, ea va muri. Astfel incepe o calatorie halucinanta, in care Tom trebuie sa-si recapete inspiratia, ca sa poata salva viata femeii de care tocmai se indragosteste. Exploziva si plina de umor, cu accente de comedie romantica si thriller, Fata de hartie sfideaza orice scenariu previzibil.

Tom si Billie vin din lumi diferite, dar care se hranesc una din alta. Cine va invinge in acest joc dur al seductiei: realitatea sau fictiunea?

Tom Boyd se aseamănă, după părerea mea, cu fiecare autor de romane ce fac parte din serii fantasy, de care adolescenţii sunt îndrăgostiţi. Ei bine, Tom se află într-o fază proastă - femeia pe care o iubeşte l-a părăsit şi nu mai are inspiraţie, iar astfel, se opreşte la jumătatea romanului, lăsând fraza în aer. 

"Dar bărbatul îşi puse deja mantoul. Deschise uşa, fără să arunce vreo privire spre amanta lui.

- Te implor! strigă ea căzând    "

Astfel că, într-o noapte, Tom se trezeşte în casă cu o femeie dezbrăcată - cu Billie, personajul creat de el. La început, o crede o impostoare, dar pentru a se convinge de adevărul din spatele cuvintelor femeii, începe să-i pună întrebări numai de el ştiute - o caracterizare a personajelor numai de autor ştiută se afla în laptop-ul său. Iar Billie răspunde corect la fiecare întrebare. Momentul în care Tom scapă de orice tentă de îndoială este acela în care Billie îşi crestează pe piele "144" - pagina din cartea sa în care personajul îşi tatuează numărul, semnificând esenţa sentimentului de dragoste. 

Între timp, cei doi sunt nevoiţi să fugă, fiind urmăriţi de prietenul şi impresarul său, Milo şi poliţista Carole. Cei trei fuseseră prieteni încă de când erau mici, iar legătura era încă puternică.

Billie şi Tom trec prin multe împreună - scapă de poliţie, se tachinează, se jignesc, dar cel mai important, se îndrăgostesc unul de celălalt. Între timp, într-un loc (nu mai ştiu unde exact -.-" ) se întâlnesc cu fosta lui Tom - Aurore- , pentru care acesta încă mai are sentimente. 

Pentru a i-o aduce înapoi pe Aurore, Billie se încumetă şi-l sărută, astfel încât femeia să fie martoră. Însă, Tom nu o mai vrea pe Aurore. O doreşte pe Billie, care prin felul său de a fi l-a cucerit. 

Apoi, drama se întâmplă. Billie se simte din ce în ce mai rău, din cauză că exemplarele cărţii neterminate, scoase la vânzare, încep să fie arse (parcă?!). Aşa că, un ultim exemplar mai lipseşte... el este plimbat din mână în mână fiind expus pericolelor de a fi distrus. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, Billie avea să dispară pentru totdeauna. Dar Tom, Milo şi Carole nu pot lăsa să se întâmple asta.

Cartea este chiar mai mult decât mi-am putut imagina, iar pe măsură ce ajungi spre final, toate speranţele ţi se năruie, pentru ca deznodământul să fie covârşitor. Două lumi se împletesc, creându-se o poveste de dragoste autentică şi neobişnuită.

Cu sinceritate afirm că nu obişnuiesc să citesc orice. În genere sunt o fire mai selectivă şi tocmai acest lucru mă motivează să fac această recenzie. Între mine şi copertă a fost dragoste la prima vedere. Într-o perioadă, în staţia de metrou a fost pusă pe panou reclamă la cartea lui Guillaume Musso şi de cum am văzut-o mi-am dorit-o. Apoi, dorinţa mi s-a mai domolit când i-am văzut preţul exorbitant - cartea era de abia apărută şi bineînţeles trebuia teancul de bani - nu sunt zgârcită, sunt practică. Apoi, a fost un târg de carte la Romexpo şi am văzut cartea din pură întâmplare. Mai rămăsese un singur exemplar am ştiut că îmi era destinată. Am cumpărat-o şi nu am regretat absolut deloc. Am terminat-o într-o zi - a mai trebui să  şi mănânc şi alea, alea.

Aşa că, dacă faceţi rost de ea, săriţi! Ştiu că majoritatea sunteţi pe romance şi cu siguranţă o să vă placă. 

În caz că aveţi ochi pentru citit pe net, aici puteţi să o găsiţi. N-am încercat să o şi descarc în format PDF.

Recenzie #1: "Hannibal" de Thomas Harris

 Trebuie să încep anul 2013 cu ceva pe măsură.  Ştiu că am mai avut o postare mai demult, dar am revizuit-o şi mi-am dat seama că nu aşa trebuia să arate o recenzie -.-"  So, here we go again!


Vi-l amintiţi pe Hannibal Lecter: gentleman, geniu, canibal. Au trecut şapte ani de când dr. Lecter a evadat şi de atunci s-a bucurat de libertate, savurând aromele şi esenţele acestei lumi. Însă universul lui Lecter devine nesigur atunci când intruşii îi descopera noua identitate şi dau la o parte vălul de mister care îl înconjoară. Pentru un multimilionar pe care Hannibal l-a desfigurat, pentru un poliţist italian corupt şi pentru agenta FBI Clarice Starling, cea care, după confruntarea cu Hannibal, nu a mai putut să privească lumea cu aceiaşi ochi, vânătoarea finală a început. Toţi, separat, doresc să-l găsească pe dr. Lecter. Şi dorinţa tuturor va fi îndeplinită. Însă numai unul dintre ei va trăi suficient de mult pentru a se bucura de victorie...

Hannibal Lecter este din punctul meu de vedere cel mai boss personaj, în mintea căruia am avut onoarea să pătrund. Orfan încă de la vârsta de opt ani, familia sa căzând victime conflictului dintre ruşi şi nemţi în timpul celui de-Al doilea Război Mondial, H. dispune de o minte strălucită care a dus la săvârşirea a numeroase crime. 
În momentul în care citesc/aud numele acestui personaj, nu pot să nu mă gândesc la un singur cuvânt: rafinat. În "Hannibal- În spatele măştii" ne este prezentată copilăria sa. În "Dragonul Roşu", locul personajului principal este luat de către detectivul Will Graham, ce are nevoie de geniul lui Lecter pentru a ajunge la un temut criminal în serie. Dar Lecter nu ignoră faptul că Graham este cel ce l-a închis la Spitalul de Boli Psihice din Baltimore, aşa că joacă un dublu rol. În "Tăcerea mieilor", Will Graham îşi cedează locul în favoarea lui Clarice Starling, novice la FBI, pentru care Lecter face pasiune. Quid pro quoi, Clarice! Starling are nevoie de geniul lui pentru a prinde un criminal ce jupoaie porţiuni de piele de pe victimele sale, toate femei. În schimb, H. vrea să afle mai multe despre "ţărăncuţa" Clarice. Relaţia dintre cei doi se continuă în cel de-al patrulea volum al seriei, "Hannibal", ce se bazează strict pe vieţile celor doi. Apare şi Mason Verger, o victimă de-a lui H ce a supraieţuit. FBI-ul, detectivul Clarice Starling, Inspectorul Renaldo Pazzi, Mason Verger - toţi vor un singur lucru: pe Hannibal Lecter.
  
Este a treia carte care face parte din tetralogia Hannibal Lecter. Ordinea în care cărţile au apărut este un pic ciudată, ţinând cont că întâmplarea din Dragonul Roşu (apărut după Hannibal) este predecesoare lucrării despre pe care v-o prezint. Actiunea petrecută crescător este în această ordine:

•           Hannibal Rising - Hannibal în spatele măştii
•           Red Dragon - Dragonul Roşu
•           Silence of the Lambs - Tăcerea Mieilor
•           Hannibal - Hannibal

Cărţile au avut şi punere în scenă, remarcându-se Gaspard Ulliel şi marele Anthony Hopkins, în rolul epicului Hannibal Lecter, Jodie Foster şi Julianne Moore, în rolul lui Starlin, iar lista poate continua.
Iată mai jos trailerul filmului "Hannibal".

Aşadar, dacă vă încape pe mână măcar una dintre aceste cărţi şi sunteţi un împătimit al genurilor thriller, mister şi acţiune, nu ezitaţi să o deschide-ţi şi să o lecturaţi. Nu veţi regreta.