Recenzie #3: "Divergent #1" de Veronica Roth

 O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI HOTĂRĂŞTE PRIETENII

O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI DEFINEŞTE IDEALURILE

O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI DETERMINĂ CREDINŢA – PENTRU TOTDEAUNA

O SINGURĂ ALEGERE
TE POATE TRANSFORMA RADICAL

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.
În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfîşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

Pam, pam, pam, paaaaaam! Ei bine, în ciuda faptului că am impresia că sunt singura fiinţă din categoria mea de vârstă care încă nu a citit această carte până acum, nu este aşa. Prietenele mele o pot demonstra :))

Nu o să încep cu o prezentare a acţiunii, căci ce trebuie de ştiu la început se află tocmai în descrierea de mai sus, aşa că mă voi raporta la personajele care mi-au atras atenţia în mod special. Bineînţeles, cap de listă este Four (nu-i dau şi adevăratul nume, căci îmi stric buna dispoziţie - mda, a stricat tot farmecul bunăciunii) care pur şi simplu m-a dat pe spate în primele trei sferturi ale cărţii. Bad-ass în toată regula - aş dori şi eu unul prin jurul casei - este tipul dur şi misterios care îţi atrage atenţia fie şi numai dacă îşi drege vocea pe lângă tine. Sau cel puţin asta a fost prima impresie, după cum am mai zis, până la un moment dat. Personajul a avut un impact destul de puternic asupra vieţii mele de biet muritor.

Riscând să mă întind mai mult decât trebuie şi să-mi dau drumul la gură, trec la Tris. Ei bine, întreaga serie (presupun că şi al treilea volum va fi asemenea primelor două) este povestită din perspectiva ei, ceea ce m-a descurajat în primă instanţă. Relaţiile de scurtă durată dintre mine şi o astfel de naraţiune m-au descurajat în privinţa acestui tip de literatură. Însă, de curând am ajuns să-mi schimb părerea. Tris este tipul personajului feminin ideal – deşi pare slabă, are un caracter puternic care o ajută să treacă cu brio prin problemele ce o înconjoară şi pe deasupra capătă şi o bunăciune! Nu e corect! Să fiu a naibii de este! :( În fine...

Deşi am citit păreri cum că prima jumătate a cărţii este plictisitoare, iar abia în a doua parte începe „acţiunea”, mă opun cu vehemenţă. Risc să dau drumul la polemici care mai de care, dar asta e. :)) Stilul este uşor de citit, descrierea este atât cât este nevoie (Doamne ajută!) şi mor de curiozitate să aflu cum se termină şi volumul doi. M-am apucat de el şi cred că voi reveni cu o recenzie weekend-ul viitor. Ţin minte că, parcă acum cateva luni, când nu ştiam cu ce se mănâncâ Divergent am citit nişte lucruri naşpa în legătură cu Four – cum că ar fi vreun trădător său ceva de genu’. Ei, ei, ei... să nu-l prind, că-l iau acasă şi-l smotocesc! Poa’ să vină Tris cu toţi Neînfricaţii din lume! 

  5/5